SLOPES NO MORE: Freeride Camp - Saint Francois Longchamp 2011

Dupa primele serii de freeride camp din Franta putem trage niste concluzii la care vom adauga niste review-uri ale unor participanti. Astfel am avut parte de 3 saptamani nice in Saint Francois Longchamp, foarte diferite intre ele din toate punctele de vedere.

In prima saptamana am avut parte de un firn foarte bun pe fetele sud estice si, fara a avea vreo urma skiata, am apucat sa dam toti destui km. Ski de buna calitate, soare si senin non stop.

In saptamana a 2-a a inghetat firnul si a devenit impracticabil, dar am compesat cu destule ore de pirtie si formatiuni de porti+ off piste cu zapada ok pe fetze nordice.

In saptamina a 3-a a fost Raducu la 'ore particulare' si am impartit jumi - juma pirtia cu off piste-ul.
Vremea s-a pastrat stabila si insorita. Rezultatul a fost bun pentru ca elevul a inceput sa se dea destul de ca lumea. Poate un pic prea avantat totusi:)

Va urma grupul Samo in prima tura de martie si un camp destul de relaxat apoi.

Cateva review-uri despre skiuri sau despre camp de la participanti si poze de voie buna si actiune
mai jos :)

Ion Trandafir - instructor freeride camp

Daca esti pasionat de schi, dar locuiesti in Bucuresti, iar accesul la partii ti-e limitat doar la weekend-urile aglomerate, participarea la un camp de freeride este o experienta care nu trebuie ratata.
Am plecat pe 22 ianuarie, pentru o saptamana, impreuna cu inca cativa pasionati la Saint Francois Longchamp (SFL), leaganul schiului frantuzesc. La inceput n-am stiut la ce sa ma astept, nu cunosteam statiunea, nu cunosteam gasca iar de Ion Trandafir auzisem doar de pe net si din povesti. Singurul lucru cert era ca o sa impartim 2 apartamente.
Inceputul a fost straniu, am ajuns seara in Saint Francois, dupa cateva ore bune de mers cu avionul si cu trenul. O parte din noi ne-am urcat in Hyundai-ul lui Dinutzu, care s-a oferit sa ne duca pana in statiune, vreo 10km de serpentine anevoioase. Dinutzu ne-a facut o demonstratie de "condus extrem" care m-a cam scos din sarite. Am zis ca daca schiul o sa fie la fel de razna, sigur o sa ma enervez.
Prima zi de schi. Ne-am strans cu totii si Ion ne-a evaluat pe rand. N-am fost o gasca prea omogena, asa ca Ion a ales sa ne imparta in 2 grupuri mai mici, in functie de viteza si stilul fiecaruia. Bineinteles ca pe parcursul saptamanii ne-am tot reunit pentru diverse ocazii: cand ne-am dat in fanioane sau cand am iesit off piste in SFL sau in Valmorel.
Ion si-a impartit timpul intre cele doua grupuri astfel incat cu totii am beneficiat de sfaturile, demonstratiile sau criticile lui (in materie de schi). Cand Ion nu era cu noi, ne dadeam cu Sorin Pârâu alaturi de care exploram partiile si imprejurimile.
Ion e un instructor foarte serios si dedicat si daca ai venit in camp doar ca sa te dai lejer, n-ai ce cauta alaturi de el. Mi-a oferit sansa unica sa-mi perfectionez tehnica virajului in canturi, virajului larg in off piste si nu in ultimul rand sa inteleg de ce in "off piste" un schiu cu "definitie" e mai util decat unul "all mountain". Am prins niste zile geroase pe care insa nu le-am simtit pentru ca ne-am dat intr-un ritm foarte dinamic si aproape fara intrerupere. Desi nu a nins, partiile mi s-au parut impecabile. Personal am iesit de cateva ori in off piste, iar Ion a ales cateva trasee fara urmele altor schiori, o bucurie pentru noi.
Gasca a fost fantastica, cand nu eram pe schiuri ne plimbam prin SFL, mancam ce ne gatea nepotu' sau radeam in hohote la bancurile spuse de Dinutzu sau Cristi.
Voi reveni oricand cu mare placere!

Cand mi-am propus sa ies in "powder" a fost mai mult decat necesar sa trec la Black Crows. Schiurile mele de "all road" nu prea faceau fata pentru ca nu erau suficient de late. La inceput am avut usoare retineri pt ca le simteam mai grele si rigide, dar apoi mi-am dat seama de valoarea lor. Dupa o serie de viraje largi, m-am relaxat si le-am lasat sa pluteasca! Pe vaile inguste, m-au purtat printre toate tufisurile, fara sa simt ca-mi pierd controlul.
Si ca sa fie schiul complet, am ajuns cu ele si pe hard pack. Bine de tot! Stabile, fara sa-mi ridice vreo problema la viraje.

Cristina Jansen

foto: Victor Buta

Freeride Camp 2011 - Saint Francois Longchamp, Franta

In pow se dau toti mocofanii, vorba lui Ion. In noiembrie 2010, cand am rezervat biletele de avion, nu intuiam cata dreptate are. Statiunea Saint Francois Longchamp era o necunoscuta absoluta, fiind pentru mine prima iesire in afara Austriei, prima fara deplasare cu masina si prima in care, dupa mult timp, ieseam la vinatoare cu haita in off-piste.

Spre suprinderea mea, SFL s-a dovedit „a place nearby” si dpdv al costurilor de deplasare si al vitezei si confortului cu care am ajuns. Abstractie facind de drumul BV-Bucuresti si starea de haos natural din Baneasa, zborul Blue Air, autocarul Bergamo-Milano, TGV Milano-Modena, trenul regional si mai apoi Loganul MCV tunat a lui Ion au mers ca unse. In plus, drumul a fost un prilej bun de cunoastere reciproca, in stilul binecunoscut al filmelor de actiune, cand echipa e recrutata din mers. Daca in Baneasa eram inca trei, in Milano formam deja echipa de sase iar in trenul regional s-au alaturat alti bashtani. In total, in camp aveam sa fim 9 schiori si 3 borderi.

Cazarea a fost o revelatie, trei minute de primul telescaun (!) si, foarte convenabil, primul scaun pleaca abia la 9:15. Viva la France! Alimentara, un restaurant si un magazin sportiv cu servicii de intretinere erau si mai aproape. La Perelle, un hotel cu retea Wi-Fi si acces gratuit, era la 10 minute si in plus, poti servi cel mai delicios Creme Brulee care mi-a fost dat sa degust pana acum.

Freeride Camp SFL a insemnat o saptamana de schi initiatic, pe toate planurile. Chiar daca ultima zapada data de vreo cateva saptamani, partiile erau excelent preparate si, spre suprinderea mea, neaglomerate. In cea mai extrema situatie, duminica la telescaunul din Valmorel (domeniul extins de schi invecinat cu SFL), aveai maxim trei persoane in fata la coada. Practic pe tot parcursul camp-ului, am accesat instantaneu orice mijloc de transport pe cablu, fara pauza.

Dupa o zi de acomodare, s-au format grupe in functie de nivelul de experienta si a inceput distractia. Programul zilnic debuta cu cateva ture de incalzire pe pista in SFL urmate de o regrupare pe una din partiile din Valmorel. Sub supervizarea lui Ion executam fie schi liber in carving, carv prin porti sau carv prin porti cu cronometrare. Antrenamentul pe partie se termina in jurul orei 12 cand Ion stabilea primul versant pentru freeride si se forma grupa de voluntari. Pauza de masa era optionala dar extrem de recomandabila. Cu mare placere am descoperit faimosul Col de la Madeleine unde La Banquise 2000 pregateau un tartiflette delicios cu desert tarte aux myrtilles (recomandarea lui Dinutzu) asezonate cu Serioux. Bineinteles ne-a iesit si fotografia de grup la marcajul de altitudine :D

Freeride Camp SFL a fost despre freeride, chiar daca powder-ul trecuse si puteai face linii numai prin zapada cu crusta. Daca totul era configurat corect (schiuri, echipament de avalansa, pregatire fizica) incapeau 4 iesiri off-piste incepand cu ora 12, in fiecare zi. Vremea a fost permanent insorita iar riscul de avalansa afisat nu a trecut niciodata de 1. In plus am avut ocazia sa testez personal un Movement Jackal,  un Black Crows Sevun si un White Cristal Dinutzu ocazie cu care viteza de deplasare in back country a crescut impresionant. Precizez ca materialul propriu din dotare era un Armada ARV de 185 editie 2009 (130-95-119). Mai mult despre asta intr-un review separat.

Personal camp-ul a insemnat pentru mine o reintoarcere in plina salbaticie, ultimele coboriri personale de pe Vanatoarea lui Buteanu, pilonul 2 si scocurile aferente din Fagaras datau de la inceputul aniilor 2000. Iesirile in off-piste la SFL sunt excursii back country si includ traverseuri cu treceri incredibil de inguste peste stanci, avalanse inghetate si urcari cu schiul in spate. Versantii coborati nu se termina la teleschiuri, trebuie sa fi pregatit sa decojesti in slalom arbusti, sa fii suprins de mingi de gheata ascunse in zapada si sa sari mici rape asta daca nu vrei sa faci un drop peste de ex. o cascada inghetata Sorin style :D

Merita camp-ul SFL efortul?

Daca vrei un reset initiatic, este the place to be. Un loc pentru tipii facuti din aluat special si daca treci de selectia lui Ion si te intrebuintezi in conformitate, ai mari sanse sa cristalizezi intr-o forma superioara de schi.  Numai buna pentru rumenire, in cuptorul urmatorului camp. Abia astept, sper sa revad intreaga echipa inclusiv Fisherele de 0,6 l din dotare.

Hardware

Echipamentul din dotare: Armada ARV de 185 cm, editie 2009 (130-95-119), raza 20,5 m
Pregatire fizica ok, fara excese :D
Ultimii ani petrecuti pe partie, cu mare drag de carving.

1. Movement Jackal de 185 cm, editie 2010 (136-105-124), raza 23 m

Jackal-ul mi-a fost companion o zi intreaga, cu doua iesiri serioux in backcountry undeva de sub Cheval Noire. Jackal-ul s-a dovedit putin mai rigid comparat cu ARV-ul, insa in continuare flexibil. Rigiditatea ofera un plus de control in viteza pe partie insa diferenta de raza de la 20,5 la 23 m-a facut sa zic bye bye virajelor carv pronuntate. Rezultatul a fost un fel de super urias dealtfel foarte placut insa fara o priza extraordinara in viraje. Cand am luat-o old school cu viraje scurte forget about it. Blame it on the Kant?  

Diferenta de latime sub talpa a fost imediat sesizabila in off-piste, saltul de la 95 la 105 a fost suficient ca flotabilitatea sa se imbunatateasca considerabil cu efect direct asupra ego-ului.. :D

Am gasit ca rigidtatea mai pronuntata combinat cu latimea mai mare in talie formau o solutie salvatoare pentru zapada cu crusta, astfel ca la a doua coborire, versantul s-a transformat in playground. Spre dezamagire lui Ion insa, coborirea era mai mult old school, virajele mele nu au devenit suficient de largi incat sa-i smulg o lacrima de bucurie. Oricum, trebuie sa spun ca Sacalul s-a lasat fugarit fara sa zgarie astfel ca am ajuns jos cu satisfactie si o imensa parere de rau ca nu continuam coborarea pana in Paris.

Per ansamblu, Jackal-ul mi-a salvat ziua de freeride pe crusta. Inca un amanunt deloc neglijabil, mai ales cand le cari la deal: ARV-ul meu vine cu niste legaturi Rossignol metalice care dupa 20 min. de urcare genereaz profanitati. Sacalul era echipat, mi se pare, cu un Marker de tur (?), astfel ca schiul devenea sensibil mai usor.

2. Black Crows Sevun, probabil de 191, editie 2010 (146-117-136), raza 25 m.

Victor Buta

review la camp:

La sfarsitul lui ianuarie 2011 am fost in Franta in camp-ul lui Ion Trandafir. De freeride m-am interesat si l-am descoperit in vara lui 2010, pe net :). Mai incercasem sa ma dau pe langa partie dar nu stiam mai nimic despre acest sport. Tot atunci printre multele informatii pe care le-am gasit am dat si peste aceste tabere organizate de Ion. Decizia de a-l contacta a venit foarte usor dupa ce i-am citit biografia. Pro skier cu multi ani in spate de dat la vale si o parere unanima a comunitatii referitoare la nivelul lui in ski, lucru rar in Romania in orice domeniu. Dupa ceva schimburi de email-uri am ajuns printre oamenii din camp-ul 22-29 ianuarie 2011. Sincer, am numai cuvinte de lauda pentru ce s-a intamplat in Franta si as recomanda aceasta experienta oricui este interesat de freeride. Organizarea a fost foarte bine pusa la punct cu tot ceea ce inseamna acest aspect. Am simtit in toata saptamana ca Ion isi da toata silinta ca eu si fiecare din participanti sa progreseze si schieze mai bine de la o zi la alta, lucru nu chiar usor de realizat. Cred ca saptamana cu Ion mi-a schimbat la ski directia in mai bine si cred ca asta este valabil pentru toti cei din camp. Un pas clar inainte. Multumesc Ion Trandafir !

review la ski - black crows navis 175:

In freeride camp-ul din Franta organizat de Ion Trandafir am avut la dispozitie o pereche de Black Crows Navis de 175 de cm. Inainte de spune orice despre acest schiu trebuie sa mentionez ca este al doilea schiu lat pe care l-am incercat dupa un JJ de la Armada de 175 (proprietate personala). Am testat skiul pe partie, in off-piste pe tar , in crusta si in pulver. Nivelul meu in ski este unul mediu. Pe partie rosie schiul sta bine in viraje largi cu ceva viteza si nu am simtit sa vibreze. Diferenta este mare fata de JJ care avand rocker pronuntat si fiind moale pe fata si spate vibreaza mult mai mult. Cam aceeasi poveste si in off piste unde pe tare si in crusta am fost foarte multumit de Navis. Un schiu solid, bine construit care nu iti da emotii. Doar in pulvar l-as schimba pe un ski ceva mai lat sub clapar :) si cu un rocker mai pronuntat cum este JJ-ul de la Armada. Schiul Navis m-a facut sa ma uit mai atent la brand-ul Black Crows si este clar pe lista din care o sa aleg urmatorul schiu pe care il voi achizitiona.

AleHandro

La mijlocul lunii Ianuarie am avut placerea de a participa la un free ride camp organizat in Franta, la Sant Francois Longchamp, de Ion Trandafir. Pe langa celelalte aspecte pozitive (zona splendida, zapada destul de multa intr-un an trist din punctul asta de vedere, companioni simpatici si sfaturi utile si competente din partea lui “domn profesor”) am avut si ocazia de a schia 3 zile cu Movement Sluff.
Ca orice "bosorog” traditionalist am fost intotdeauna usor reticent fata de tot ce inseamna "noile cuceriri ale stiintei si tehnicii" in domeniul schiului. Schiez la Sinaia de f multi ani, m-am dat si cu schiuri de 2 metri in powder de jumatate de metru, m-am dat si cu P50-uri (Volkl) in tocatura grea si flescaita si la vremea respectiva am fost incantat. Am vazut de-a lungul anilor cum latimea schiurilor creste neincetat (dupa ce ani la rand asistasem la micsorarea lungimii schiurilor), cum forma devine ciudata, cum toti pustanii hip-hop-isti se lauda cu “rockerele” lor. Nedorind sa par anacronic am decis sa devin la randul meu posesorul unui schi lat (dupa mai multe sezoane de tranzitie pe tot felul de Bandit-uri (Rossi) de diverse latimi, toate insa pana in 80 mm). Din pacate m-am oprit la 92 mm sub talpa (considerand ca pt Sinaia este suficient).
Intalnirea cu Sluff a fost insa o adevarata revelatie. Dupa 3 zile de schiat cu ele, pot spune ca Sluff este “all-round”-ul perfect. M-am dat atat on-piste (partie amenajata, tare, dar si cu portiuni de gheata) cat si off-piste (panta medie, zapada firnuita).
Pe partie este f stabil (inclusiv la viteza mare), este usor de controlat, se comporta f bine la schimbari bruste de directie si viraje scurte (old school), este suficient de rigid pentru zone de moguls. Evident, gheata nu este pasiunea sa, insa o viteza corespunzatoare si o cantare serioasa cu ambele schiuri rezolva cam orice problema.
In off piste (zapada firnuita) s-a comportat excelent, e un schi ce prefera (evident) virajele largi, dar care accepta si viraje stranse, fiind destul de” iertator” din punctul asta de vedere (spre deosebire de Jackal (tot de la Movement), pe care am schiat o zi si care mi s-a parut mult mai greu de tinut in frau). De asemenea taie bine crusta si este destul de usor de manevrat la trecerile bruste din firn in crusta. Nu am avut ocazia sa-l testez in powder, insa tinand cont de latimea relativ mare (99 mm) banuiesc ca nu poate fi decat excelent.
In concluzie, un schi all-round, versatil, perfect pentru un loc precum Sinaia, unde in decursul unei singure zile poti intalni mai multe variante de teren/zapada.

Tester: 41 ani, 1,80m, 83 kg, conditie fizica buna (“bon vivant” sportiv), aprox. 25 de zile de schi pe sezon, experienta 34 de ani.
Schiuri: Movement Sluff, lungime 1,84 m, radius 22, 134-99-118.
Legaturi: Marker Griffon

Stefan Moldoveanu

foto: Ion Ciprian

Eu m-am dat cu Navis-ul pe care apoi l-am si achizitionat, fiindca:
- este un ski care iti da o mare siguranta si stabilitate atat in offpiste cat si pe partie, ba chiar am afirmat in discutiile purtate la fata locului ca parca diferenta fata de celellte o face exact pe partie unde mie mi s-a parut incredibil de usor de manevrat si ascultator, fara sa vibreze deranjant in nicio situatie. Desigur nu ii placeau zonele raschetate dar nu poti sa le ai pe toate;)
- in off-piste - un deliciu pe firn-ul pe care ne-am dat, pe tocatura il simti bland si trece fara probleme, iar in powder-ul de 30-40 cm din Sinaia-un vis :):)
Trebuie doar sa le lasi la vale cu incredere!

Ciprian Pescaru

foto: Alina Museteanu

Am schiat pe ST 202 doar doua ore, dar in conditii destul de variate: partie, hardpack, crusta si crusta schiata cu urme inghetate.

Tinand cond ca pana le-am pus in picioare am schiat 10 zile cu Sluff, prima impresie a fost relativa la experienta anterioara, deci voi incepe cu cateva cuvinte despre Sluff.

Schiuri concepute pentru incepatorul in offpiste, usureaza trecerea de la schiul de partie la cel in zapada nebatuta. Sunt destul de usoare, asta le face manevrabile in zapada mare (nu foarte mare- au doar 100mm sub talpa) dar si instabile pe masura ce viteza creste. Pe partie pot fi schiate ca niste schiuri de carving dar nu au un acrosaj foarte bun, incep sa vibreze destul de repede si, in general, nu mi-au dat prea multa incredere (aici vorbesc de stabilitatea la viteza si la raspunsul in viraje). Desigur, acestea sunt consideratiile unui schior de partie cu multe lacune in baza tehnica si incepator in offpiste.

Revenind la ST202, am simtit imediat ca sunt schiuri foarte stabile la viteza mare, cu flotabilitate excelenta, atribute care, combinate, lasa schiorul sa fie mai agresiv (poate prea agresiv :) si ii dau mai mult loc pentru o eventuala greseala. Din cauza lungimii nu sunt cele mai manevrabile schiuri la viteza mica, dar mult mai prietenoase decat m-as fi asteptat; aici un rol important il are constructia de tip rocker, schiul fiind in contact cu zapada doar pe 1.70 m. Stabilitatea se pastreaza in partie unde, in conditiile in care sunt actionate cu hotarare, ST se inscriu si accelereaza la fel de ferm in viraje.
In ce priveste zapada tocata, ajutate de dimensiunile generoase, se comporta ca niste tancuri, trec fara mari probleme peste si prin denivelari si par a se comporta la fel de bine si la viteze mai mari, accesibile schiorilor avansati.

In concluzie, ST sunt schiuri excelente pentru freeride in orice conditii ( desi nu le-am testat in pulver si deocamdata las altora placerea de a le incerca in drop-uri ), dar au nevoie de un schior destul de agresiv, care sa le foloseasca cat mai activ (la viteza potrivita nivelului sau) si care sa nu se lase purtat de ele.

Radu Lucian Stoicescu

Review pentru skiuri... asta e cam greu sa fac, nu sunt in masura pentru ceva de genul asta, dar mai direct asa mie mi-au placut. Mi s-au parut bune si pe partie si in off-piste, un skiu tare si usor de carat. Din cauza legaturilor nu am putut incerca si altele, oricum sunt total peste scandurile mele:)

Review camp: din punctul meu de vedere a fost perfect! Am admirat faptul ca Ion si-a batut capul cu noi de dimineata pana seara si ca a incercat sa ii multumeasca pe toti, si cu partia si cu off-piste-ul, pana si pe board-eri (pentru mine erau funny ca aveau 2 viteze: incet si deloc:)) ). Grupul foarte tare, sper sa mai organizezi si sa ne inviti!

Cosmin Zaharia